Întotdeauna am căutat să înțeleg greșelile oamenilor, să le găsesc motive, astfel încât să îi pot ierta cu adevărat. Aceasta este una dintre calitățile mele, deși psihologia modernă, în unele cazuri, susține că această capacitate ar putea indica slăbiciune. Dar eu nu cred asta. Cred că un om cu adevărat puternic este acela care are forța să ierte. Iertarea nu este un semn de slăbiciune, ci de putere interioară. Puterea de a înțelege că oamenii greșesc, uneori din inconștiență, din ignoranță sau din obișnuințe care nu ne sunt familiare.

Mulți oameni care ne rănesc o fac fără să-și dea seama, nu din răutate premeditată, ci pentru că nu ne cunosc suficient sau pentru că funcționează pe baza unor comportamente pe care le-au învățat de-a lungul timpului. Când cineva te rănește din necunoaștere, instinctul este să cauți explicații, să găsești motive pentru care s-a întâmplat și să găsești un mod de a trece peste.

Prima greșeală și iertarea conștientă

Când cineva greșește prima dată, rămânem blocați într-un labirint de gânduri. Mintea noastră caută toate variantele posibile pentru a justifica acțiunile celuilalt. Căutăm scenarii care să facă sens pentru noi, scenarii pe care să le putem accepta în funcție de propriile noastre valori și credințe. De multe ori, motivul real pentru care ne decidem să iertăm nu este neapărat adevăratul motiv al celuilalt, ci este cel care se aliniază cel mai bine cu sistemul nostru interior de acceptare. Astfel, iertarea devine un act personal. Nu se bazează pe realitatea absolută, ci pe modul în care ne simțim noi în raport cu acea realitate.

Este important să înțelegem că iertarea nu poate fi impusă. Ea nu poate veni din presiunea de a păstra relația intactă sau de teama de singurătate. Iertarea autentică trebuie să vină din interior, din valorile noastre fundamentale, și trebuie să o simțim până în adâncul nostru, în fiecare celulă.

Tiparele repetitive și momentul schimbării

Însă, ce se întâmplă când greșeala se repetă? Prima dată am găsit o explicație. Am găsit o modalitate de a justifica greșeala și am trecut peste. Dar când greșeala se întâmplă din nou, nu mai putem folosi aceeași poveste. Începem să vedem un tipar. Repetiția devine un semnal de alarmă care ne cere să facem o schimbare. Dar este datoria noastră să o facem?

Nu am un răspuns clar și universal. Fiecare situație este unică, fiecare relație are dinamica ei. Dar, ceea ce știu sigur este că, în fața unei greșeli repetate, trebuie să ne facem auziți. Trebuie să comunicăm clar că ne doare, că suferim, și că acel comportament nu poate fi acceptat în mod repetat. Este important să pui limite sănătoase, chiar dacă asta îți rupe sufletul. Poate că ai fost crescut cu iubiri condiționate, așa cum majoritatea dintre noi am fost, iar asta face ca despărțirea de cineva care te rănește să fie extrem de dureroasă. Ne este frică de “moartea sentimentală”, de pierderea acelei conexiuni emoționale pe care o avem cu persoana respectivă daca ii spunem ca ne doare si ca nu putem accepta asta. Vei ajunge sa accepți asta realitate, dar în cele mai viscerale forme posibile ale durerii.

Destrămarea relației și autocunoașterea

Am trăit o astfel de experiență. O experiență care mi-a zguduit complet prezentul și mi-a distrus orice orientare cardinală si emoțională. Am reacționat impulsiv la un factor care m-a rănit. Am plecat. Am abandonat corabia în care, de fapt, îmi doream să rămân. Era un tipar familiar, un sistem pe care l-am aplicat de multe ori pentru că mi-a fost ușor să o fac. Abandonul este o reacție care devine confortabilă atunci când durerea este prea mare, daca ai făcut-o in trecut, a funcționat, înseamnă ca e bine pentru tine, dar prețul îl plătești tu sau celălalt? Din păcate, nota se împarte la doi.

Am realizat, prea târziu, că acest tipar de a fugi nu doar că a distrus tot ce am construit împreună, dar m-a distrus și pe mine. Toate planurile, toate visele, tot ceea ce am dorit să fie real s-au prăbușit. Tiparele comportamentale nu doar că trebuie schimbate, ele trebuie sfâșiate din rădăcini. Dar acest proces este dureros. Tiparele te sfâșie și pe tine pentru că, la un nivel profund, tu ești tiparul.

Analiza tiparelor și prevenirea viitoarelor greșeli

Înainte de a intra într-o nouă relație, este esențial să îți analizezi corect și obiectiv relațiile trecute. De ce nu au funcționat? Există cu siguranță un tipar de greșeli care se repetă. Există comportamente pe care le-ai repetat din obișnuință, din frică sau din ignoranță. Identificarea acestor tipare este primul pas spre o schimbare reală și spre construirea unei relații sănătoase în viitor.

Dacă nu conștientizezi aceste tipare, ele îți vor distruge din nou fericirea, așa cum mi-au distrus-o mie. Așa cum am distrus-o pe ea, așa cum am distrus tot ce am construit împreună și, în final, pe noi înșine.

Iertarea reală într-o relație rănită

Este dificil să explici unui om rănit că ai înțeles greșelile, că vrei să le repari, că vrei să fii iertat cu adevărat. Iertarea nu este ușoară când inima celui rănit este plină de durere și resentimente. Iar atunci când te afli într-o astfel de situație, între dorința de a fi iertat și nevoia de a schimba tiparul, te întrebi cine va suferi mai întâi – tu sau persoana pe care ai rănit-o?

Totuși, iertarea nu este imposibilă. Dacă iubirea este reală, dacă ambii parteneri sunt dispuși să depună efort pentru a repara ceea ce s-a rupt, atunci există o șansă reală pentru vindecare. Este greu, dar nu imposibil. Pentru că în final, iertarea reală vine din dorința profundă de a depăși greșelile, de a rupe tiparele care ne fac rău și de a construi din nou pe baza iubirii reale.

Când scriu acest articol cu lacrimi, în brațe îmi sta câinele, cu capul pe picioare, care parca simte durerea pe care o transform în litere, i-am spus de nenumărate ori “pleacă, lasă-ma” … și s-a întors de fiecare dată și s-a așezat tot acolo de unde a plecat,

Oare asta înseamnă iubirea? Oare asta am învățat și eu? Ca daca plec si mă întorc înseamnă ca o iubesc?

Asta înseamnă oare pentru mine, dar pentru ea ce înseamnă asta? Pentru iubita mea, de lângă care am plecat ce a însemnat asta?

R.