Azi cineva m-a întrebat cum sunt. Am răspuns că sunt bine, sunt în trecut. Acolo unde totul era bine, acolo unde era soare și frumos. Acolo unde toate erau la locul lor.
Trăim în prezent sau ne ascundem în întunericul trecutului, atunci când totul părea bine. Dar cât de nociv poate fi să trăiești ancorat de acele amintiri? Sau poate e chiar mai nociv decât ne imaginăm…
Îmi amintesc ce am spus acum câteva capitole, că trecutul e rescris în prezent.
Dacă retrăiești trecutul, îl poți rescrie, iar suferințele lui se transformă. Asta, desigur, doar dacă în acel trecut a existat suferință. Ce facem, însă, când trecutul a fost plin de lumină, iar prezentul pare gol, întunecat?
Încerci aceeași metodă, să rescrii trecutul, să te sprijini de momentele fericite pentru a construi o legătură spre prezent. Dar nu funcționează. Încerci să refaci conexiuni, să cauți greșelile invizibile, să scotocești după răspunsuri care par să se ascundă mereu. Dar nimic nu ajută. Cauți semne în fumul împrăștiat al amintirilor, încercând să înțelegi ce a mers prost.
Oprește-te!
Gândurile tale vor exploda în cel mai dureros mod posibil și imaginabil de omenire. Vor deveni un zgomot permanent de fundal, o agonie fără sfârșit și, vei sfârși căutând alinare în pastile sau mai rău, într-o pierdere de sine totală urmată de o regăsire pe coridoare de spital.
De ce te agăți de o ancoră aruncată adânc în trecut, în timp ce tu ești în mijlocul furtunii prezentului? Bărcile ancorate în furtună se scufundă. Scopul unei ancore nu este să te țină legat de trecut, ci să te stabilizeze. În prezent. Dacă vrei să arunci o ancoră, arunc-o aici, acum, în realitatea în care trăiești. Nu uita că nu ești singur.
Nu mai trimite mesaje din alea lungi!
Dacă lupta aceasta ar fi fost în doi, dacă scopul era un viitor comun, ai fi simțit asta. Ar fi fost lângă tine, căutând împreună soluții. Dar dacă trebuie să folosești cuvântul “luptă,” atunci deja ceva este rupt. Cu cine trebuie să lupți? Iubirea nu este un câmp de bătălie. Iubirea înseamnă dialog, înțelegere, susținere, compasiune, empatie și mai ales iertare. Unde ai văzut vreodată sentimentele acestea într-un război? Întoarceți tancurile … i-am iertat! 😏
Nu te mai gândi că ai fi putut face lucrurile diferit. Sunt convins că, la momentul potrivit, ai făcut tot ce era mai bine, ghidat de iubire și de cele mai bune intenții. Ai dat maximul din ce aveai de oferit. Ai oferit tot ce ai știut în acel moment. Acum, știi mai mult! Învață din greșeli și nu le repeta. Dar când ai oferit și nu ai primit răspunsul dorit, ar fi trebuit să întrebi de ce. Ar fi trebuit să înțelegi lipsa răspunsuri sau răspunsul ca atare și, să decizi: continui sau spui stop? Dar când zic stop, zic stop, nu pauză. Accepți situația sau îți impui o limită?
Dacă nu ai făcut asta atunci, de ce suferi acum? De ce te doare acum mai mult decât atunci? Unde e diferența? Sau poate, în momentul acela, ai preferat să închizi ochii la suferință, să te minți că lucrurile se vor schimba. Ca se va schimba. Acum realitatea te lovește, suferința vine în valuri, dublată de amărăciunea unui trecut care refuză să-ți mai ofere confortul aparent în prezent. Dar oare era confort sau frică? Frică că vei pierde ceva ce nu era al tau, în sensul că nu era pentru tine.
Dacă persoana care îți întunecă sufletul cu gânduri și suferință nu s-a oprit măcar o dată să te întrebe cum te simți, cum ești, știind că suferi… atunci pentru ea, tu nu exiști, nu existai de mult. Acceptă asta. Mergi mai departe.
Sunt convins ca nu ai nevoie de asta acum, am fost acolo, ma țineam cu amândouă mâinile de lanțurile ancorei așteptând ca furtuna să se oprească să o văd poetic cum mă aștepta. Rareori se întâmplă. Niciodată. Ar fi fost cu tine în barcă. Asta este realitatea și cu cat mai repede accepți mesajul corect al realității cu atât vei reuși să retrăiești. Fericit sau fericită.
Ai copil?
Aș vrea să te întreb: dacă copilul tău, ar fi într-o suferință așa cum suferi tu acum, ce i-ai spune?
L-ai lăsa să își continue agonia, agățat de umbrele trecutului?
Spune-ți și ție același lucru. Oferă-ți aceeași compasiune pe care i-ai oferi-o copilului tău, pe care i-ai oferi-o oricărui suflet care merită iubire.
Spune-ti ție asta!
R.