Femeile au primit o parte din bărbat, pe care nu știu să o gestioneze. E ok, ca nici bărbatul nu știe.
Și uite așa a început jocul ăsta tâmpit, lupta de putere, care distruge totul într-o relație. O relație închegată mai puțin. Indiferent de durata, aici se ajunge. Asta este clar, fără excepții. Diferența în schimb este abordarea în acele momente.
Cum oare să știe ele, fetele noastre, când de multe ori nici noi nu știm să gestionăm sentimentele, nu știm să simțim, sau ce simțim cu adevărat? Și ce trist este când dăm vina unu pe celălalt.
Ce putem să cerem în exterior când interiorul nostru e ghiveci. Fie pământul uscat, fie cu buruieni amestecat.
Începusem să îmi spun ca mi-am găsit jumătatea mea mai bună, până a început să îmi ude pământul cu apă. Dar … să mi-l ude zilnic zic, ca deh, trăiam împreună, eram soțul ei, ghiveciul ei. Săpase dragă de ea niște tranșee, băgase sisteme de irigație, solar… panouri fotovoltaice…. ok, gata cu metaforele. Am găsit o fată care, mă uda constant. “Always?” întrebam eu, “foreveR.” răspundea ea, doar ca într-o zi am rămas amândoi fără apă. Și pământul e din nou uscat. Success cu semințele aduse de vânt. Ca alea acuma intră adânc prin crăpături.
Din nefericire când pământul e arid, din perspectiva unor relații eșuate în care ai zis ca pui stop viitorului, apar și alte semințe pe care le-ai plantat tot tu, aiurea, ca prostu. Asa e când nu ești grădinar.
Care ghici ce… când vine cineva și începe să te ude cu iubire… ce să vezi? Succes cu alergia la ambrozie și buruienile.
Grădinarul bun, va începe să sape pământul să caute în adâncuri orice urmă de sămânță rea, după ce va scoate absolut tot ce este rău, va pune folii de protecție, straturi de pietre, fundații solide, izolatii, chestii … intrăm într-un domeniu care mă depășește, dar știu ca asta se întâmplă corect, trebuie să sapi pământul.
Oricum mă opresc cu metafora asta aici. E clar sper.
Cat de frumos ar fi dacă, acest proces se face înainte să “te plantezi” într-o relație? Să îți cauți răspunsul la întrebarea: de ce relația mea, aia de dinainte, care m-a făcut să spun ca nu mai vreau iubire, de ce nu a funcționat? În adâncurile tale trebuie să cauți, evident, și vei cheltui o grămadă de bani la terapie, ca acel străin să îți scoată el buruienile. Dar merită. El nu știe unde sunt traumele tale, si începe să scormonească tot. Ești pregătit de un sit arheologic?
Eu am avut aici o altă abordare.
Dacă te minți tu pe tine ești pierdut. Nu te minții. Caută tu singur singurel, în interiorul tău și, când ai înțeles tu problemele pe care le ai, atunci mergi la grădinar să te ajute, caută ajutor pentru ca dacă ai ajuns din nou aici, e clar ca nu știi să îți gestionezi resursele interioare.
Doamne ce important este să înlături orice urmă de sămânță rea, pentru ca va ieși la suprafață atunci când apare soarele pe strada ta, când îți este lumea mai bună, mai dragă, mai … completă.
Dar, ce e drept am cunoscut și oameni echilibrați. Radiază! Din păcate ceilalți nu îi înțeleg, si, le este greu să lege relații sănătoase, foarte greu.
Am cunoscut și omul ăsta. M-a sunat să mă întrebe: “eu sunt o persoană dificilă?” – uimit de întrebare am răspuns instant, fără să o gândesc prea mult: “nu tu ești problema, ceilalți nu sunt pregătiți pentru tine” – și în momentul acela am realizat ceva.
Dacă normalitatea devine ghidul adevărului, și este modul în care societatea definește binele și răul, am ajuns să spunem ca cei echilibrați, siguri pe ei, care radiază, se lovesc de o situație reală ca ceilalți sunt problema, nu înseamnă oare ca noi, noi toți avem nevoie de terapie? O recalibrare a ceea ce este bine și rău?
Bine și rău pentru noi? Da! Bine și rău pentru noi.
Ajungem în relații descentrate să pedalăm ca idiotii la o singură pedală ( te invit să încerci asta dacă ai bicicletă să vezi cat e de imposibil ) ajungem să facem tot felul de sacrificii și concesii de dragul de a nu fi singuri, ajungem să închidem ochii la infidelitate ca ce nu știm nu ne doare, ajungem să transformăm răul în bine … pentru ca “așa e bine”
Oare, nu toți avem nevoie de un pământ fertil?
R.