e dimineața si, e frig de iarna,
e doar o zi de iulie târzie.
pe mine mă apuca iară,
rătăciri cu gânduri în antagonie.
înconjurat de o ireală fantezie,
cu gândurile mele sparte din siliciu,
plecat parcă prin alta galaxie,
ma uit și zic: “erai deliciu”
trecutul spart în mii de cioburi,
ce-a fost odată oglinda noastră,
e hidoșenie ascunsă după aburi,
e răscolit de chin si-o viața sihastrǎ.
am decis… singur in noapte
sa caut un copil cu suflet pur,
sa nu mai tac, sa trec la fapte,
să îl fac bestie si lui sa mă alătur.
reflexia, acum se vede în pereți,
și oglindește vag trecuturi zbuciumate,
cu cioburi mii și, plină de păcate si tristeți,
e doar o umbra de gânduri dezbrăcate.
când vine ziua zânei cea plecată,
sa curețe pereții groși de tencuiala,
oglinda ce ii arăta iubirea toată,
va fi doar cărămida rece de odinioară?
nu știu …
viitorul se scrie in prezent,
deși el e absent.