Îmi e dor, de nopțile când curățam cu atenție casa, știind ca vii. Nu curățam urmele altei persoane, curățam praful adunat, pentru ca erai femeia din “inima mea” căci a trecut mult, mult timp … și praful se așează când casa iti este doar hotel.
Îmi e dor de alarmă de la 6:00, cea care te trezea îmbrățișată, transpirata dar profund conectata cu noi. Grăbită te îmbrăcai să fugi acasă, uitai să mă săruți și alergai pe tocuri înapoi la mine, trezind tot blocul doar ca să ajungi la grădiniță.
Îmi e dor de aurora boreală din pozele când nu eram cu tine… dimineață îți scriam să mergi încet, să-mi zici ca ai ajuns la lucru să vin să bem cafeaua-n doi, dar pe bordură.
Îmi e dor de sângele tău din … vene. În prima noastră noapte fugeai de la o nuntă, sigură ca nu ne vom atinge mai jos de gât, dar de la gât am început. Și îți pulsa și inima și sufletul și, nu numai.
Îmi este dor de gustul spanacului cu oua, era o vreme când plăteam mâncarea, căci nu știam ce gust ai tu. Am renunțat să mai plătesc, pentru ca ce aveam, nu poate fi cumpărat.
Îmi e dor de ochii tăi, cu lumina pe care o aveai și fericită cum erai. Furai curent, erai pe trifazat continuu … mi-e dor să mă electrocutez profund, mi-e dor să-mi fie frică ca n-am împământare.
Îmi este dor de forme geometrice ciudate, poziții imposibile de pus în perimetrul meu, forme neregulate ce nu pot fi cuprinse-n brațe și, abandonam punându-ți mâna pe-un picior, căci îmi doream să simt că ești reală.
Îmi e dor să mă întreb: “de ce eu oare?” Eram uimit cat sunt de fericit citind pe tine fericirea.
Îmi este dor să te întreb cum vrei cafeaua, căci rețeta se schimba mereu.
Îmi este dor să îmi zici stângă, sau poate să parchez acolo, iar eu să fac exact pe invers și să parchez la dreapta.
Îmi este dor să mai citesc povești și tu s-adormi, să te trezesc frumos să-ți zic: hai sus, la noi în pat!
Îmi este dor de casa de la munte pe care o aveam în minte la nivel de plan și cuie … și cum se taie lemnul să se imbine corect.
Îmi este dor să-ți pun prosopul înapoi pe sticlă, sau papucii prin dulap. Am ales mereu să îi pun pe ai tăi sus căci ești grăbită dimineață… eu, am timp să mă aplec.
Îmi este dor să văd cum devorai mâncarea eram atât de bucuros că-ți plăce, aproape îmi plăcea mâncarea.
Îmi este dor să alergi prin casă goală, să te admir în taină, să văd cat de frumoasă ești… să țin doar pentru mine asta și să nu-ți destăinui totul.
Mi dor să adormim acolo pe colțar, de dragul de a fi cu tine, în pat fugeai ca umbra de lumină…
Îmi este dor să-mi fie dor de dor.
R.